Naționalizarea

Preluarea controlului asupra resurselor economice și a majorității proprietăților private, prin Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 bis din 11 iunie 1948, prin Decretul nr. 92/19.04.1950 pentru naționalizarea unor imobile, a avut consecințe dezastruoase asupra celor deposedați de bunuri și a societății în ansamblu. Asociate cu foștii lor proprietari și purtătoare de identitate „de clasă” în ochii noilor veniți la putere, produsele culturale ale categoriilor sociale indezirabile au devenit la rândul lor proscrise, patrimoniul construit având de suferit poate cel mai mult. Imediat după naționalizare, vilele urbane au fost transformate în locuințe colective prin recompartimentări nefirești, iar în rafinatele palate și conace ce aparținuseră aristocrației și marii burghezii au fost instalate CAP-uri, școli, sanatorii, ateliere etc., fără ca noii utilizatori să nutrească vreo formă de apreciere sau de respect față de valoarea culturală a acestora. În deceniile următoare este declanșat un proces brutal de sistematizare urbană, impus la scară națională în numele modernizării, care șterge secole de istorie urbană și identitate culturală. În majoritatea orașelor mari centrele istorice sunt demolate pentru a face loc așa-numitelor blocuri de apartamente, clădiri multietajate, dens construite, adesea cu mari deficiențe în privința confortului locuirii și a esteticii arhitecturale. După cutremurul din 4 martie 1977 siguranța seismică devine noul pretext pentru demolările sistematice, ce au ca țintă în special clădirile de patrimoniu, context în care, din cauza opoziției specialiștilor la politicile urbane ale regimului, se decide desființarea Direcției Monumentelor Istorice. Prezentată ca una dintre marile reforme pentru transformarea socialistă a țării și realizată în numele luptei de clasă, naționalizarea a fost, în fond, o măsură cu caracter politic prin care era vizată vechea elită politică și intelectuală și o acțiune cu caracter de confiscare în contextul lipsei unei despăgubiri a proprietarilor.

Autor: Cătălina Bulborea