„Până la urmă ne-a dat afară din casă și de la București, dintr-un apartament mare, de patru camere și hol, din bulevardul Carol, colț cu strada Spătarului. De acolo au luat pur și simplu mobila, nici n-au spus unde o duc, am rămas fără nimic. Eu m-am dus la mama mea, bunica mea a stat la niște oameni vag cunoscuți. Mobila s-a dus în comuna Voluntari, au aruncat-o din camion pe jos. (...) Eu am reușit să iau niște haine ale mele, am mers la mama mea, după care și de acolo ne-au dat afară din casă, mie mi-au reținut și din haine. Pe urmă ne-am dus la casa lui Dinu Brătianu, care fusese deja arestat, în ’50. Ne-au dat afară și de acolo. O vară întreagă n-am avut unde să stau, am stat pe stradă pur și simplu, în parcuri – Grădina Ioanid, Grădina Icoanei. În stații de tramvai, nu mă lăsau polițiștii acolo. Ziceam : «Arestați-mă!» «De ce ?» «Că m-ați găsit aici». «Nu se poate». «N-am unde să merg». (…) Au fost niște luni cumplite, dar asta a fost… Au trecut”. (O viață…, Tudor Vișan-Miu în dialog cu Dinu Zamfirescu, București, Editura Corint, 2019, p. 101).
Autor: Nicoleta Șerban
Dinu Zamfirescu, IICCMER
Desenele casei din str. Crinului, nr. 17 Sursa foto: Arhiva Primăriei Municipiului București
Înregistrând o manifestație din piața Trocadero, pentru a fi difuzată la postul de radio B.B.C., 1986, Arhiva personală Dinu Zamfirescu
David Praporgescu împreună cu soția sa, Muzeul Național de Istorie a României.
Cu Ariadna Combes, vicepreședintă a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Paris, Arhiva personală Dinu Zamfirescu
Dinu Zamfirescu alături de tatăl său, Gabriel Zamfirescu, Paris 1978, Sursa foto: Arhiva personală Dinu Zamfirescu
