Nicolae Rădescu

„Imobilul principal (Clopotarii Vechi colț cu Pietății) era descris astfel:

„o clădire de zid masiv, acoperită în tablă, format parter, având un vestibul, un hol, 4 camere, o sufragerie, o cameră de tualetă, un coridor, o cameră de baie, un closet, o bucătărie, o spălătorie, 2 camere de servitori, iar la pod mai sunt 2 camere pentru servitori și pod, iar sub hall și dormitor se află, pivniță cu pereți de cărămidă”. În camere și în hol era parchet, iar în vestibul era un planșeu de mozaic; instalația de calorifere era defectă, dar avea sobe din teracotă. În curtea pavată cu cărămidă arsă se afla un „garaj și remiză de cărămidă, acoperit cu tablă, având și pod pentru fân”.

În 1921, Generalul Nicolae Rădescu a primit o suprafață de 324,89 mp, la intersecția Străzii Bateriilor cu Aleea General Ghenea. Conform autorizației eliberată de Primăria Sectorului III Albastru la 24 iulie 1928, a construit „o casă cu pivniță, parter, etaj și mansardă, din zidărie masivă acoperită cu metal”, conform planurilor arhitectului Iosef Geggerl. Casa a fost locuită din ianuarie 1929. În 1932, la cei 134 mp construiți se vor adăuga 60 mp, după planurile arhitectului Alexandru Zaharia. În 23-24 august 1944, peste casa din Str. Bateriilor au căzut 2 sau 3 bombe ale aviației germane. În martie 1945, în timp ce primise azil politic și domicilia în sediul Legației britanice din București, generalul Nicolae Rădescu a vândut casa și terenul nepoatei sale, Aura Sachelarie.

La 7 mai 1945, după un acord între Comisia Aliată de Control și guvernul român, generalului Rădescu i se permite să părăsească Legația britanică și să se instaleze în casa nepoților săi (familia Henrieta și Nicolae Șerbănescu) din strada Clopotarii Vechi, nr. 4. Autoritățile i-au fixat domiciliul obligatoriu în acel imobil, fiind supravegheat dintr-un post fix și cu patrule pe străzile Clopotarii Vechi și Pietății: 8 agenți, 3 gardieni și un șef de poliție, toți „oameni noi, verificați”.

Autori: Oana Ionel Demetriade, Daniel Filip