Gheorghe I. Brătianu

„Adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit”

„Într-o dimineață friguroasă de 29 ianuarie 1944, Maria, Ion și Ioana, conduși de Gheorghe și Elena, coboară pentru ultima dată treptele de la intrarea casei din Popa Chițu. Câteva geamantane sunt urcate degrabă în autovehiculul care aștepta cu motorul pornit în fața casei, în câteva clipe acesta demarează pe bulevardul Dacia spre Gara de Nord. În marea gară a Bucureștiului, prin înghesuiala specifică unei stări de război, Gheorghe și Elena și-au condus copiii spre libertate, urcându-i în trenul cu destinația Elveția. Întorși în liniștea nedorită a unei case pe cât de generoasă din punct de vedere spațial, pe atât de pustie după plecarea copiilor, Gheorghe Brătianu se reîntoarce la activitățile sale academice, pentru ca după doar câteva luni, lumea la construcția căreia contribuise să fie bulversată cu totul. Spargerea frontului româno-german în Moldova (22 august), răsturnarea dictaturii lui Ion Antonescu (23 august) și semnarea Armistițiului de la Moscova (9 septembrie 1944) au schimbat total interacțiunile și relațiile sociale. Intrat în vizorul comuniștilor pentru atitudinea sa democratică și critica sistemului sovietic, Brătianu este atacat în dese rânduri în presa de partid, șicanele materializându-se, în cele din urmă, printr-un act brutal și extrem de intruziv în viața privată a istoricului. Este vorba despre prima percheziție domiciliară orchestrată de comuniști și transpusă în practică de organele represive ale statului. Astfel că, la orele 8 în dimineața zilei de 1 noiembrie 1946, un grup de 3 funcționari din cadrul Brigăzii II Siguranță, unitate aflată în componența Prefecturii Poliției Capitalei, descinde la locuința din strada Popa Chițu nr. 26 și începe acțiunea de percheziție. Operațiune care se întinde până la orele 18:30. La finalul acesteia, sunt confiscate o serie de materiale documentare, pe care Brătianu le utiliza în studiile sale istorice.”